World Changed

Ipocrizia. Un cuvant puternic care descrie democratia

Nu cred ca spun ceva nou cu acest titlu. Am gasit un material la
AlJazeera care trateaza exact acelasi subiect, insa cu o singura
imagine. Am incercat sa adun de pe internet, mai multe imagini pentru ca
ele fac cat 1000 de cuvinte.

In 2003, ”temutul dictator” a inteles odata cu invazia Irakului ca
trebuie ”sa joace cum i se canta”, altfel regimul sau nu va
supravietui. Si asa a si facut. A semnat pentru CIA si MI6 un document
prin care Libia renunta la ”programul sau nuclear”, de parca acesta
ar fi existat cu adevarat vreodata.

MI6 i-a cerut sa recunoasca implicarea Libiei in atentatul Lockerbie.
Absurditatea lucurilor care i-au fost cerute au mers pana in punctul in
care i s-a cerut sa elibereze un mandat de arestare pe numele lui Osama
bin Laden, chiar daca acesta era deja cel mai cautat om al Planetei.

”Inimaginabilul” s-a produs si INSUSI Primul Ministru britanic,
Tony Blair, avea sa viziteze ”tiranul” la el acasa, stand langa cort
in umbra palmierilor si sorbind o ceasca de ceai. Poate ca pentru unii
ideologisti aceasta imagine era imposibila, insa realitatea ii
contrazicea flagrant.

In 2008, Condoleezza Rice a vizitat Libia, implicit ”tiranul”. Mai
tarziu, pasiunea lui Gaddafi pentru ”printesa lui africana” avea sa
fie cunoscuta de toata lumea. Nu s-au intins corturi ca pentru Blair,
insa atunci s-a decis ca ”tiranul” Gaddafi are voie sa vorbeasca 15
minute la Adunarea Generala a ONU de mai tarziu insa tot in 2008.

Si Gaddafi s-a dus la ONU, la New York.. I s-au oferit 15 minute. A
terminat discursul dupa o ora si jumatate. O ora si jumatate in care a
acuzat ”Consiliul de Securitate” de terorism si a cerut fostelor
Imperii Coloniale despagubiri pentru Africa in valoare de 7 miliarde
de dolari.

Insa ”cireasa de pe tort” avea sa fie pusa in 2010, cand Muammar
Gaddafi este invitat intr-o vizita oficiala in Italia de catre
Berlusconi, Italia, aceiasi tara care de-a lungul timpului a platit
Libiei 5 miliarde de dolari ca despagubiri pentru ”perioada coloniala”.
Avea sa fie insa un pret mic, avand in vedere ca Gaddafi a facut din
Italia, PRIMUL SAU PARTENER ECONOMIC.

Justitie cu dubla masura si ”Mana de Fier”.

Desigur, azi e vorba de ”vointa poporului” care pica atat de frumos
din ”cerul democratiei” peste populatiile asuprite de dictatorul X.
Insa sa privim reactia tarilor occidentale luand prin comparatie Libia
si Siria si sa vedem cum a reactionat occidentul.

Atunci cand Gaddafi a amenintat ca isi va bombarda propriul popor,
”aparatori ai umanitatii” din intreaga lume ”s-au sesizat din oficiu”
si au luat pozitie pt. ”apararea poporului libian”. L-au aparat
atat de bine, pana l-au ucis pe Gaddafi.

In Siria, regimul lui Bashar al-Assad a ucis pana acum peste 3000 de
civili in incercarea sa disperata de a ramane la putere. Ce a facut
”comunitatea internationala” ? A condamnat ferm actiunile lui al-Assad.
Dar unde sunt avioanele ? Unde e treaba cu ”protejarea populatiei”?
Unde sunt ”atacurile tactice ale NATO” ? Nu.. Siria are aliati
puternici iar al-Assad este UTIL inca.. ”Simplul fapt” ca Siria nu
dispune de cantitatile imense de petrol ale Libiei, este ”pura
intamplare”…

Insa de ce toti acesti ”lideri mondiali” au trecut prin cortul sau
prin tara lui Muammar Gaddafi ? Este international cunoscut faptul ca e
mult mai usor sa negociezi cu un singur om care conduce cu o mana de
fier, decat cu niste institutii stufoase intr-o ”tentativa de
democratie”, mai ales cand acea tara, e putred de bogata, in resurse.

In lumina acestor imagini si fapte, democratia nu ramane decat un
sinonim pentru.. ipocrizie.