World Changed

Sinucidere din ordinul Fuhrer-ului – Temerarul si inventivul comandant al Afrika Korps [corpul expeditionar german din Nordul Africii],Erwin Rommel, a fost supranumit Vulpea Desertului. Hitler l-a facut Feldmaresal si i-a dat comanda trupelor care urmau sa se opuna invaziei Aliatilor in Franta. Sa fi participat oare, Rommel la complotul care a urmarit asasinarea lui Hitler?

Ulm, Germania, vineri 13 octombrie 1944.Garnizoana militara este
informata ca o coroana mare va sosi a doua zi dimineata cu trenul
expres de la Berlin.Sa fie trimis un ofiter sa o ridice. Cu putin
inainte,Feldmaresalul Erwin Rommel, primise la vila sa din afara orasului,
un telefon de la cartierul general al Fuhrerului. Aghiotantul lui Hitler,
generalul Wilhelm Burgdorf, urma sa vina pe 14 octombrie sa discute cu
Rommel despre ”viitorul sau”. In secret, biroul personal al lui Burgdorf,
pregatea funeralii nationale.

Plimbandu-se prin gradina sa, alaturi de fiul lui de 16 ani, Rommel s-a
mirat cu voce tare de vizita neasteptata. ” Exista doua posibilitati
pentru astazi. Fie nu se va intampla nimic, fie diseara nu voi mai fi
aici.” La amiaza, Burgdorf si adjutanctul sau, generalul-maior Ernst
Maisel, au sosit la vila feldmaresalului, au refuzat invitatia la masa a lui
Lucie Rommel si au cerut sa stea de vorba in particular cu sotul
acesteia. Cei trei ofiteri s-au retras in biroul lui Rommel si mai tarziu au
plecat impreuna cu masina. Peste 90 de minute, Feldmaresalul era mort.

Renumitul erou de razboi al Germaniei – s-a anuntat – a murit din cauza
gravelor rani la cap suferite in urma atacului asupra masinii sale ale
aviatiei britanice. In realitate, Rommel luase otrava din biroul personal,
la ordinul lui Hitler. Motivul pentru care i se comanda sinuciderea :
complicitatea la tentativa de asasinare a lui Hitler din 20 iulie.

O cariera de ofiter

Desi fiu si nepot de profesori, Erwin Rommel a ales cariera militara,
intrand in 1910 la scoala militara. Peste patru luni, implinea 19 ani. In
timpul Primului Razboi Mondial a luptat ca locotenent in Franta,
ROMANIA si Italia, unde si-a castigat respectul oamenilor de sub
comanda sa si le-a demonstrat superiorilor calitati inascute de
conducator. Tratatul de la Versailles care a pus capat razboiului
permitea ca armata Germaniei invinsa, sa aiba numai 4000 de ofiteri.
Rommel, la vremea aceea CAPITAN, se numara printre ei.

In afara de casatoria cu Lucie Mollin si de nasterea primului lor
baiat,Manfred, in 1928 – anii ’20 nu au adus alte evenimente
importante in viata ofiterului. A comandat timp de noua ani o companie
de puscasi intr-un regiment de infanterie din Stuttgart, dar in 1933
trece la comanda unul batalion si doi ani mai tarziu devine instructor la
noua scoala de infanterie din Potsdam. Hitler l-a remarcat in 1936,
cand s-a ocupat de asigurarea securitatii liderului la congresul
partidului nazist de la Nurenberg. Printre cititorii manualului de tactica
publicat de Rommel in 1937, Atacuri de Infanterie, a fost insusi
Fuhrerul.

La 25 august 1939 – avansat de curand General de Divizie – Rommel a
primit comanda trupelor de la Cartierul General personal al lui Hitler.
Asa a fost la curent cu atacul secret asupra Poloniei la 1 septembrie,
eveniment care va grabi declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Misiunea pe care o avea la Cartierul General personal, nu era insa una
pe masura unui ofiter dornic sa conduca trupele in batalie, si Rommel a
reusit sa il convinga pe Hitler sa se lipseasca de el si sa-i incredinteze
comanda Diviziei a 7-a de blindate, in februarie 1940. desi infanterist
ca pregatire si experienta, Rommel a inteles imediat ca trupele de
mecanizate si blindate puteau duce Germaniei un avantaj in ofensiva.
In mai si iunie blindatele lui cucereau Franta si el devenea cunoscut
drept comandant al ”diviziei fantoma” – Atat de rapid si eficient reusise
sa inainteze.

Vulpea Desertului

La inceputul anului 1941, pe punctul de a fi invinsa de britanici in Africa
de Nord, Italia a cerut ajutorul aliatilor germani. Cel ales pentru
misiunea de salvare, a fost Erwin Rommel. Sotiei sale Lucie i-a scris ca
o noua comanda – cenzura de razboi il impiedica sa spuna unde – ii
permitea sa faca in sfarsit ceva pentru tratarea reumatismului de care
suferea. Citind printre randuri, ea isi aduse aminte ca medicul ii
recomandase : ” Aveti nevoie de soare, generale, ar trebui sa plecati
in Africa”.

In Libia unde a comandat Afrika Korps incepand din februarie 1941,
Rommel a obstinut cele mai mari succese militare.Pentru atacurile sale
curajoase si neasteptate, a fost supranumit cu admiratie de catre
dusmani : Vulpea Desertului. Alungandu-i pe britanici din Cirenaica, a
ocupat si pozitia cheie a defensivei de la Tobruk. In primavara lui 1942,
la ordinul Berlinului, a lansat un atac de-a lungul granitelor Egiptului.

Desi la 22 iunie Rommel primea gradul de Feldmaresal – la 52 de ani, cel
mai tanar din armata germana cu un astfel de rang – inaintarea lui
catre EST a fost oprita de britanici la El Alamein, la 100 de kilometri de
Alexandria si Delta Nilului. In septembrie, extenuat si bolnav, Rommel a
revenit in Germania pentru tratament medical. Dar, in luna urmatoare
cand britanicii au contraatacat, s-a intors in Africa de Nord. ” Nu
exista retragere”, ii ordonase Hitler. ” Victorie sau Moarte”.

Situatia a devenit disperata in noiembrie, cand o armata anglo-
americana comandata de generalul Dwight D. Eisenhower a debarcat in
Maroc si Algeria. Cu riscul de a ajunge in fata Curtii Martiale, Vulpea
Desertului a ordonat retragerea din Egipt si la inceputul lui 1943 a
ajuns in Tunisia. Cand a incercat sa il convinga pe Hitler ca razboiul din
Africa era pierdut, acesta a fost rechemat in tara si trimis in concediu
medical. Dar prudentul Feldmaresal avusese dreptate. In mai, germanii
si italienii care inca mai luptau in Africa, s-au vazut nevoiti sa
capituleze in fata Aliatilor; campania costase AXA un milion de vieti
omenesti, iar Germania pierduse 8000 de avioane si nave maritime cu o
capacitate de 2,4 milioane de tone.

Ultima sansa a Fuhrer-ului

Dupa ce Uniunea Sovietica impiedica inaintarea nemtilor in EST la
Stalingrad in februarie 1943, iar Italia a capitulat in vara aceluiasi an,
victoria Germaniei incepea sa para improbabila. Numit dupa iesirea din
spital ”Consilier Militar” la Cartierul General al lui Hitler, Rommel a
indraznit sa vorbeasca despre infrangere in fata Fuhrer-ului. Hitler s-a
infuriat. ” Daca poporul german nu e in stare sa castige razboiul, atunci
acesta trebuie sa piara ”, ar fi spus acesta. Invinsa in SUD si in EST,
Germania s-a indreptat ingrijorata atentia catre VEST, unde se astepta
o invazie a Aliatilor prin Canalul Manecii. In noiembrie Hitler l-a trimis
pe Rommel intr-o misiune speciala – sa inspecteze apararea de coasta,
din Danemarca ocupata pana la granita de SUD a Frantei cu Spania
neutra. Preluand la 15 ianuarie 1944 comanda fortelor germane menite
sa impiedice invazia, Rommel a ordonat soldatilor sa infiga tarusi pe
toate plajele, ca bariera pentru o eventuala debarcare.

Aliatii au debarcat pe 6 iunie in Normandia. Sase zile mai tarziu, Rommel
a raportat : ” Forta terestra a inamicului creste mai repede decat
reusesc intaririle noastre sa ajunga pe front”. In sinea lui, nu se indoia
catusi de putin de rezultatul luptelor din Franta.

Feldmaresalul a incercat sa il convinga pe Hitler de gravitatea situatiei
in doua intalniri. Prima a avut loc la 17 iunie in Soissons – Franta, la
240 de kilometri de linia frontului din Normandia. Dar cand Rommel a
adus in discutie o eventuala propunere de pace cu Aliatii, Hitler a pus
capat imediat intalnirii. A doua, la 29 iunie, in adapostul lui Hitler din
Alpii Bavariei, se incheie lafel de neplacut, Fuhrer-ul spunandu-i lui
Rommel in fata celorlalti generali : ” Totul ar fi in regula daca ati lupta
mai bine”

Rommel a facut o ultima tentativa de a avertiza in privinta catastrofei
intr-un raport trimis lui Hitler la 15 iulie. ” Peste tot trupele noastre
lupta eroic”, scria el, ” dar lupta este inegala si se apropie de sfarsit.
Dupa parerea mea, consecintele acestei situatii trebuiesc infruntate. In
calitate de comandant al grupurilor armate, ma simt obligat sa ma
exprim limpede si sincer.” Unui apropiat i-a spus : ” I-am dat o ultima
sansa. Daca nu intelege, vom actiona.” Peste doua zile, Rommel deabia
scapa cu viata dupa ce un avion britanic i-a bombardat masina si a
scos-o de pe sosea. La 20 iulie, cand curajoasa si meticulos pregatita
tentativa de asasinare a lui Hitler esua, Rommel era in spital.

Se contureaza un complot.

Chiar de la venirea lui Hitler la putere in 1933, in diferite segmente ale
societatii existau germani nemultumiti de guvernarea lui dictatoriala.
Dar adversarii acestuia, de religii si convingeri diferite, nu au reusit
niciodata sa se uneasca intr-o miscare comuna. In ajunul celui De-al
Doilea Razboi Mondial, membri ai armatei planuiau sa il inlature pe
Hitler, insa succesele pe plan extern ale Fuhrer-ului il facuse prea
popular ca sa poata fi inlocuit.Conspiratia care se coagulase in vara lui
1944 reusise in cele din urma sa adune laolalta grupuri civile si militare
hotarate sa salveze Germania de dictatorul nazist. Conspiratorii erau in
situatia de a depasi un conflict interior. Militarii, obligati de statutul lor
de ofiteri sa se supuna ordinului Fuhrer-ului, incepusera – ca Rommel –
sa-l considere pe Hitler direct responsabil de dezastrul militar.
Functionarii civili – precum Karl Strolin, primarul Stuttgartului –
raspundeau de buna functionare a statului national-socialist, dar
ajunsesera in cele din urma la concluzia ca numai indepartarea
Fuhrer-ului ar fi putut salva Germania.

Prieten cu Rommel inca din timpul Primului Razboi mondial, Strolin a fost
cel care a stabilit primul contact cu feldmaresalul.In februarie 1944 l-a
vizitat acasa ca sa-i vorbeasca despre planul unor ofiteri superiori de
a-l aresta pe Hitler, si alaturi de cel mai popular general al Germaniei,
sa-l sileasca pe acesta sa isi citeasca demisia la radio. ” Aceasta e
singura modalitate de a evita un razboi civil. trebuie sa va alaturati
miscarii.” Desi constient ca trebuie sa cantribuie la salvarea Germaniei,
Rommel promitea doar ca va continua sa incerce sa-l convinga pe
Hitler sa accepte situatia disperata in care tara se afla.

Urmatorul conspirator care s-a apropiat de Rommel, a fost Seful de
Stat Major, Generalul de Corp de Armata , Hans Speidel. La 15 mai el a
aranjat o intalnire intre feldmaresal si guvernatorul Frantei, generalul
Carl-Heinrich von Stulpnagel – in acel moment, singurul cu grad inalt
care stia ca acum complotul urmarea inlaturarea lui Hitler prin
asasinare. Aghiotantul lui Carl-Heinrich, locotenent-colonelul Caesar
von Hofacker, l-a vizitat pe Rommel la 9 iulie ca sa-i spuna ca daca
Hitler refuza sa ia initiativa incetarii ostilitatilor, trebuia ”fortat”.
Rommel a respins orice idee de ”forta”, dar s-a oferit sa-i ceara
permisiunea lui Hitler sa il contacteze pe vechiul sau rival din Africa,
feldmaresalul britanic Bernard Montgomery, pentru o initiativa de pace.
Poate ca britanicii ar putea fi convinsi sa se alature Germaniei intr-un
razboi impotriva sovieticilor, spera el.

Desi Hofacker si-a luat libertatea sa-l informeze pe seful lui ca ”Rommel
s-a pus pe deplin la dispozitia noastra”, nu exista nici o dovada ca el
sau oricare alt ofiter l-ar fi pus la curent pe acesta cu intentia de
asasinat. Si nu i s-a spus niciodata ca Rommel avea sa devina, in cazul
unui succes, fie seful armatei, fie seful unui guvern post-nazist.

Razbunarea lui Hitler

Hitler a supravietuit aproape miraculos exploziei de la conferinta
militarilor din 20 iulie. ”Acum ii am la mana.Acum pot sa actionez”, ar fi
aclamat Fuhrer-ul in timp ce medicul ii pansa ranile. Aproape toti
conspiratorii au picat valului de arestari ce au urmat , si putini au
rezistat torturilor Gestapo-ului. Numele lui Rommel de asemenea aparea
curand in dezvaluirile despre complot. Dar Hitler si-a dat seama ca
s-ar fi iscat un scandal fara precedent daca un feldmaresal ar fi fost
judecat si condamnat de tribunal. A ordonat ca lui Rommel sa i se
permita sa-si ia singur viata si sa nu fie acuzat de inalta tradare.
Generalii Burgdorf si Maisel au fost trimisi de la Berlin sa-i prezinte
ultimatumul la 14 octombrie.

Rommel a cerut doar cateva momente de gandire. ” Pot sa iau masina
voastra si sa ma duc in liniste undeva ? ” l-a intrebat el pe Burgdorf.
”Nu sunt sigur ca pot sa manuiesc pistolul cum trebuie ”. Burgdorf
adusese otrava : ” Actioneaza in 3 secunde ”, a spus el. Fara sa-si
tradeze emotia, feldmaresalul si-a luat ramas bun de la nevasta si fiu.

Scena finala a fost relatata mai tarziu de catre soferul masinii cu care
au plecat cei trei ofiteri. La cateva sute de metri de casa, soferul si
Maisel au coborat din automobil. Peste cinci sau zece minute, Burgdorf
i-a chemat inapoi. Rommel horcaia prabusit pe bancheta din spate,
evident in agonie. Dupa ce a murit, soferul i-a aranjat plin de respect
corpul intr-o pozitie decenta si i-a pus pe cap cascheta.

Dupa razboi, unul din putinii conspiratori scapati din plasa Fuhrer-ului a
pus o placa comemorativa pentru cei care ”si-au pierdut viata pentru
ca au participat la complotul impotriva lui Hitler, sau au avut legaturi
cu participantii.” Printre numele de pe placa, se afla si cel al
Feldmaresalului Erwin Rommel.